ADOLPH KOLPING <\/strong><\/h3>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n\n\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n\n\n\nCa cizmar, el a tr\u0103it drama moral\u0103 \u0219i s\u0103r\u0103cia social\u0103 a celor de v\u00e2rsta lui. El nu s-a sim\u021bit bine \u00een aceast\u0103 lume \u0219i \u00ee\u0219i dorea un singur lucru: s\u0103 studieze. Dup\u0103 opt ani a ajuns la concluzia „…c\u00e2t de nefericit devenisem\u201d. \u00cen 1837, dup\u0103 o boala pe care nu a numit-o, a f\u0103cut un pas curajos \u0219i, lu\u00e2nd medita\u021bii \u00een particular, a reu\u0219it s\u0103 ob\u021bin\u0103 certificatul de maturitate (diploma de bacalaureat). Apoi, sprijinit financiar de o protectoare \u0219i sc\u0103pat astfel de o grij\u0103 uria\u0219\u0103, a \u00eenceput studiile de teologie la Munchen. Aici a \u00eent\u00e2lnit reprezentan\u021bi de seam\u0103 ai mi\u0219c\u0103rii catolice de re\u00eennoire.<\/span><\/p>\n <\/span><\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n\n\n\n\n\n![\"{{](\"{@brizy_SITE_URL_PLACEHOLDER@}\/?brizy_media=wp-c94517ef3bf3695c6aa688a2317d1bea.jpg&brizy_crop=iW%3D361%26iH%3D229%26oX%3D0%26oY%3D1%26cW%3D361%26cH%3D228&brizy_post=1935\")
<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n\n\n\n \u00cen 1842 Kolping s-a transferat la Bonn \u0219i \u00een 1844 a intrat la Seminarul Teologic din Koln. \u00cen 13 aprilie 1845 a avut loc hirotonirea lui Kolping la Biserica Minori\u021bilor din Koln (tat\u0103l s\u0103u decedase cu o sear\u0103 \u00eenainte). \u00cen perioada \u00een care a activat ca profesor de religie \u0219i capelan la Wuppertal-Elberfeld, a preluat func\u021bia de Praeses al Asocia\u021biei Calfelor, care \u00een urm\u0103 cu o jum\u0103tate de an fusese \u00eenfiin\u021bat\u0103 de profesorul Johann Gregor Breuer. \u00cen octombrie 1848 a terminat lucrarea „Asocia\u021bia Calfelor\u201d, prin care a promovat ideea asocia\u021biilor calfelor. \u00cen 1849 i s-a \u00eencredin\u021bat postul de vicar al Domului din Koln \u0219i \u00een acela\u0219i an a \u00eentemeiat Asocia\u021bia Calfelor din acest ora\u0219. De acum \u00eenainte s-a dedicat \u00een totalitate dezvolt\u0103rii acestei munci de asocia\u021bie. A publicat nenum\u0103rate articole, folosindu-se de toate mijloacele de informare \u00een mas\u0103 existente la acea vreme. A \u00eentreprins mai multe c\u0103l\u0103torii, printre care una \u0219i \u00een Elve\u021bia \u0219i \u00een 1857 a putut prezenta Papei Pius IX-lea lucrarea despre asocia\u021biile calfelor. \u00cen 1862 a fost numit rector al Bisericii Minori\u021bilor.<\/span><\/p>\n <\/span><\/p>\nAdolph Kolping a murit \u00een 4 decembrie 1865 la doar 52 ani, dup\u0103 o perioad\u0103 mai lung\u0103 de boal\u0103. \u00cen 1991 a fost beatificat la Roma de c\u0103tre Papa Ioan Paul al II-lea. Membrii Kolping din \u00eentreaga lume au umplut atunci Pia\u021ba Sf. Petru. „Oamenii ca Adolph Kolping sunt – dac\u0103 \u00eencepem s\u0103 \u00eei studiem \u0219i nu prelu\u0103m cli\u0219ee tradi\u021bionale – o provocare pentru biseric\u0103 \u0219i stat, pentru cre\u0219tini \u0219i necre\u0219tini. Conceptul lui de apropiere de popor \u0219i de via\u021b\u0103 \u0219i concluzia care rezult\u0103 din acesta, de identificare (cel pu\u021bin par\u021bial\u0103) cu omul, au fost hot\u0103r\u00e2toare pentru succesul lui.” Hans-Joachim Kracht<\/span><\/p>\n<\/p>\n
\u00cenceputul secolului al XlX-lea a fost marcat de temeri profunde. Napoleon invada \u0219i \u00eemp\u0103r\u021bea teritorii \u0219i biserica avea mult de suferit. \u00cen aprilie 1814 acest om excentric a fost \u00eenvins \u0219i Europa a fost reorganizat\u0103 din punct de vedere teritorial la Congresul din Viena. Astfel, Kolping, care la na\u0219tere a fost cet\u0103\u021bean francez, a devenit doi ani mai t\u00e2rziu prusac. Datorit\u0103 introducerii puterii aburului a avut loc o puternic\u0103 \u0219i razanta dezvoltare industrial\u0103, de care mul\u021bi oameni \u0219i-au legat speran\u021ba unui venit mai mare. Domnea o stare de a\u0219teptare optimist\u0103, care s-a tulburat \u00eens\u0103 destul de repede. \u00cen ora\u0219e s-au format cartiere de suburbie \u0219i a luat na\u0219tere o noua clas\u0103 – cea muncitoreasc\u0103. Introducerea libert\u0103\u021bii practic\u0103rii me\u0219te\u0219ugului a dus la distrugerea sistemului breslelor, prin care se reglementase via\u021ba me\u0219te\u0219ugarilor. Odat\u0103 cu destr\u0103marea ordinii tradi\u021bionale a breslelor, sentimentul de \u00eendatorire a maistrului fa\u021b\u0103 de calfele sale a disp\u0103rut. Mul\u021bi tineri nu au mai avut nici un fel de sprijin. Au fost nevoi\u021bi s\u0103 caute ad\u0103post la c\u00e2rciumi \u0219i hanuri, ceea ce nu a fost \u00eentotdeauna benefic pentru dezvoltarea lor personal\u0103 \u0219i social\u0103. Calea ferat\u0103 a apropiat lumea, iar noile metode de tip\u0103rire au deschis noi posibilit\u0103\u021bi. \u0218i sistemul de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt a devenit din ce \u00een ce mai complex. Pr\u0103pastia dintre s\u0103rac \u0219i bogat s-a ad\u00e2ncit tot mai mult cu timpul \u0219i biserica a avut destul de pu\u021bini reprezentan\u021bi care s\u0103 intervin\u0103 pentru cei s\u0103rmani. Unii dintre oamenii Bisericii au fost, dimpotriv\u0103, de un cinism remarcabil: S\u0103r\u0103cia este \u00een fond o pl\u0103cere. O via\u021b\u0103 modest\u0103 este \u00een sine o pl\u0103cere. Aceast\u0103 bucurie o pierd cei care tr\u0103iesc \u00een bel\u0219ug. Pu\u021bini au fost cei care s-au luptat pentru rezolvarea problemelor sociale ale timpului. \u00cen 1844 Friedrich Engels l-a \u00eent\u00e2lnit la Paris pe Karl Marx. \u00cen 1848 a ap\u0103rut Manifestul Comunist. Clasa muncitoare a \u00eenceput s\u0103 fiarb\u0103. Mul\u021bi au luat atitudine, \u00eenfier\u00e2nd condi\u021biile mizere de via\u021b\u0103. Cet\u0103\u021beni \u0219i muncitori revolu\u021bionari au incendiat \u00een 1848 castele \u0219i au ridicat baricade pe str\u0103zi.<\/span><\/p>\n<\/p>\n
Evenimentele au dus la formarea Adun\u0103rii Na\u021bionale Constituante, care a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre un model pentru toate constitu\u021biile germane. \u00cens\u0103 la acea vreme \u00eentreag\u0103 revolta a fost un fiasco, cel pu\u021bin pentru muncitori. Ceilal\u021bi or\u0103\u0219eni \u0219i-au v\u0103zut \u00een cur\u00e2nd din nou de afacerile lor. Dou\u0103 personalit\u0103\u021bi ale Bisericii Catolice au luptat la acea vreme pentru cauza s\u0103racilor, a muncitorilor lipsi\u021bi de drepturi, a meseria\u0219ilor: Episcopul din Mainz Wilhelm Emmanuel Freiherr von Ketteler (1811-1877) \u0219i Adolph Kolping. Cei doi s-au f\u0103cut remarca\u021bi datorit\u0103 pozi\u021biei lor ferme vizavi de problematica social\u0103. La sf\u00e2r\u0219itul acelui secol s-a n\u0103scut expresia „revolu\u021bie industrial\u0103”. Urm\u0103rile acestei revolu\u021bii le sim\u021bim \u0219i ast\u0103zi, iar imaginile marii s\u0103r\u0103cii care \u00eenso\u021besc o astfel de dezvoltare, prin care averea ajunge \u00een m\u00e2inile unui grup restr\u00e2ns de oameni, au l\u0103sat multe urme.<\/span><\/p>\n<\/p>\n
Asocia\u021bia – un r\u0103spunsAdolph Kolping a \u00eencercat s\u0103 dea un r\u0103spuns problematicii sociale prin \u00eenfiin\u021barea unei asocia\u021bii. „Omul trebuie s\u0103 se asocieze cu al\u021bi oameni atunci c\u00e2nd vrea s\u0103 ob\u021bin\u0103 ceva, dac\u0103 aceasta dep\u0103\u0219e\u0219te puterile \u0219i posibilitatea sa de ac\u021biune.” Asocia\u021bia, o comunitate de tip familial, a fost \u0219i este un c\u00e2mp de \u00eenv\u0103\u021bare \u0219i exerci\u021biu pentru comportamentul social al membrilor, pornind de la percep\u021bia cre\u0219tin\u0103 a omului. Ca membri ai unei familii ne leag\u0103 responsabilitatea pe care o purt\u0103m unul pentru cel\u0103lalt. Ca familie, putem modela lumea: „Reu\u0219im s\u0103 facem lucruri mari dac\u0103 ne dorim cu adev\u0103rat, atunci c\u00e2nd cei pricepu\u021bi se asociaz\u0103.”<\/span><\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/section>\n<\/div>\n<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
.brz .brz-css-rydih{z-index: auto;margin:0;}.brz .brz-css-rydih .brz-section__content{min-height: auto;}.brz .brz-css-rydih > .slick-slider > .brz-slick-slider__dots{color: rgba(0, 0, 0, 1);}.brz .brz-css-rydih > .slick-slider > .brz-slick-slider__arrow{color: rgba(0, 0, 0, 0.7);}@media(min-width:991px){.brz .brz-css-rydih{display:block;}.brz .brz-css-rydih .brz-container__wrap{align-items:center;}}@media(min-width:991px){.brz .brz-css-rydih > .slick-slider > .brz-slick-slider__arrow:hover{color: rgba(0, 0, 0, 1);}}@media(max-width:991px) and (min-width:768px){.brz .brz-css-rydih{z-index: auto;margin:0;}.brz .brz-css-rydih .brz-section__content{min-height: auto;}.brz .brz-css-rydih > .slick-slider > .brz-slick-slider__dots{color: rgba(0, 0, 0, 1);}.brz .brz-css-rydih > .slick-slider […]<\/p>","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":0,"menu_order":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"visual-builder-template.php","meta":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/millennium.kolping.ro\/hu\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1935"}],"collection":[{"href":"https:\/\/millennium.kolping.ro\/hu\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/millennium.kolping.ro\/hu\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/millennium.kolping.ro\/hu\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/millennium.kolping.ro\/hu\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1935"}],"version-history":[{"count":19,"href":"https:\/\/millennium.kolping.ro\/hu\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1935\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7480,"href":"https:\/\/millennium.kolping.ro\/hu\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1935\/revisions\/7480"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/millennium.kolping.ro\/hu\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1935"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
Ca cizmar, el a tr\u0103it drama moral\u0103 \u0219i s\u0103r\u0103cia social\u0103 a celor de v\u00e2rsta lui. El nu s-a sim\u021bit bine \u00een aceast\u0103 lume \u0219i \u00ee\u0219i dorea un singur lucru: s\u0103 studieze. Dup\u0103 opt ani a ajuns la concluzia „…c\u00e2t de nefericit devenisem\u201d. \u00cen 1837, dup\u0103 o boala pe care nu a numit-o, a f\u0103cut un pas curajos \u0219i, lu\u00e2nd medita\u021bii \u00een particular, a reu\u0219it s\u0103 ob\u021bin\u0103 certificatul de maturitate (diploma de bacalaureat). Apoi, sprijinit financiar de o protectoare \u0219i sc\u0103pat astfel de o grij\u0103 uria\u0219\u0103, a \u00eenceput studiile de teologie la Munchen. Aici a \u00eent\u00e2lnit reprezentan\u021bi de seam\u0103 ai mi\u0219c\u0103rii catolice de re\u00eennoire.<\/span><\/p>\n <\/span><\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n \u00cen 1842 Kolping s-a transferat la Bonn \u0219i \u00een 1844 a intrat la Seminarul Teologic din Koln. \u00cen 13 aprilie 1845 a avut loc hirotonirea lui Kolping la Biserica Minori\u021bilor din Koln (tat\u0103l s\u0103u decedase cu o sear\u0103 \u00eenainte). \u00cen perioada \u00een care a activat ca profesor de religie \u0219i capelan la Wuppertal-Elberfeld, a preluat func\u021bia de Praeses al Asocia\u021biei Calfelor, care \u00een urm\u0103 cu o jum\u0103tate de an fusese \u00eenfiin\u021bat\u0103 de profesorul Johann Gregor Breuer. \u00cen octombrie 1848 a terminat lucrarea „Asocia\u021bia Calfelor\u201d, prin care a promovat ideea asocia\u021biilor calfelor. \u00cen 1849 i s-a \u00eencredin\u021bat postul de vicar al Domului din Koln \u0219i \u00een acela\u0219i an a \u00eentemeiat Asocia\u021bia Calfelor din acest ora\u0219. De acum \u00eenainte s-a dedicat \u00een totalitate dezvolt\u0103rii acestei munci de asocia\u021bie. A publicat nenum\u0103rate articole, folosindu-se de toate mijloacele de informare \u00een mas\u0103 existente la acea vreme. A \u00eentreprins mai multe c\u0103l\u0103torii, printre care una \u0219i \u00een Elve\u021bia \u0219i \u00een 1857 a putut prezenta Papei Pius IX-lea lucrarea despre asocia\u021biile calfelor. \u00cen 1862 a fost numit rector al Bisericii Minori\u021bilor.<\/span><\/p>\n <\/span><\/p>\n Adolph Kolping a murit \u00een 4 decembrie 1865 la doar 52 ani, dup\u0103 o perioad\u0103 mai lung\u0103 de boal\u0103. \u00cen 1991 a fost beatificat la Roma de c\u0103tre Papa Ioan Paul al II-lea. Membrii Kolping din \u00eentreaga lume au umplut atunci Pia\u021ba Sf. Petru. „Oamenii ca Adolph Kolping sunt – dac\u0103 \u00eencepem s\u0103 \u00eei studiem \u0219i nu prelu\u0103m cli\u0219ee tradi\u021bionale – o provocare pentru biseric\u0103 \u0219i stat, pentru cre\u0219tini \u0219i necre\u0219tini. Conceptul lui de apropiere de popor \u0219i de via\u021b\u0103 \u0219i concluzia care rezult\u0103 din acesta, de identificare (cel pu\u021bin par\u021bial\u0103) cu omul, au fost hot\u0103r\u00e2toare pentru succesul lui.” Hans-Joachim Kracht<\/span><\/p>\n <\/p>\n \u00cenceputul secolului al XlX-lea a fost marcat de temeri profunde. Napoleon invada \u0219i \u00eemp\u0103r\u021bea teritorii \u0219i biserica avea mult de suferit. \u00cen aprilie 1814 acest om excentric a fost \u00eenvins \u0219i Europa a fost reorganizat\u0103 din punct de vedere teritorial la Congresul din Viena. Astfel, Kolping, care la na\u0219tere a fost cet\u0103\u021bean francez, a devenit doi ani mai t\u00e2rziu prusac. Datorit\u0103 introducerii puterii aburului a avut loc o puternic\u0103 \u0219i razanta dezvoltare industrial\u0103, de care mul\u021bi oameni \u0219i-au legat speran\u021ba unui venit mai mare. Domnea o stare de a\u0219teptare optimist\u0103, care s-a tulburat \u00eens\u0103 destul de repede. \u00cen ora\u0219e s-au format cartiere de suburbie \u0219i a luat na\u0219tere o noua clas\u0103 – cea muncitoreasc\u0103. Introducerea libert\u0103\u021bii practic\u0103rii me\u0219te\u0219ugului a dus la distrugerea sistemului breslelor, prin care se reglementase via\u021ba me\u0219te\u0219ugarilor. Odat\u0103 cu destr\u0103marea ordinii tradi\u021bionale a breslelor, sentimentul de \u00eendatorire a maistrului fa\u021b\u0103 de calfele sale a disp\u0103rut. Mul\u021bi tineri nu au mai avut nici un fel de sprijin. Au fost nevoi\u021bi s\u0103 caute ad\u0103post la c\u00e2rciumi \u0219i hanuri, ceea ce nu a fost \u00eentotdeauna benefic pentru dezvoltarea lor personal\u0103 \u0219i social\u0103. Calea ferat\u0103 a apropiat lumea, iar noile metode de tip\u0103rire au deschis noi posibilit\u0103\u021bi. \u0218i sistemul de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt a devenit din ce \u00een ce mai complex. Pr\u0103pastia dintre s\u0103rac \u0219i bogat s-a ad\u00e2ncit tot mai mult cu timpul \u0219i biserica a avut destul de pu\u021bini reprezentan\u021bi care s\u0103 intervin\u0103 pentru cei s\u0103rmani. Unii dintre oamenii Bisericii au fost, dimpotriv\u0103, de un cinism remarcabil: S\u0103r\u0103cia este \u00een fond o pl\u0103cere. O via\u021b\u0103 modest\u0103 este \u00een sine o pl\u0103cere. Aceast\u0103 bucurie o pierd cei care tr\u0103iesc \u00een bel\u0219ug. Pu\u021bini au fost cei care s-au luptat pentru rezolvarea problemelor sociale ale timpului. \u00cen 1844 Friedrich Engels l-a \u00eent\u00e2lnit la Paris pe Karl Marx. \u00cen 1848 a ap\u0103rut Manifestul Comunist. Clasa muncitoare a \u00eenceput s\u0103 fiarb\u0103. Mul\u021bi au luat atitudine, \u00eenfier\u00e2nd condi\u021biile mizere de via\u021b\u0103. Cet\u0103\u021beni \u0219i muncitori revolu\u021bionari au incendiat \u00een 1848 castele \u0219i au ridicat baricade pe str\u0103zi.<\/span><\/p>\n <\/p>\n Evenimentele au dus la formarea Adun\u0103rii Na\u021bionale Constituante, care a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre un model pentru toate constitu\u021biile germane. \u00cens\u0103 la acea vreme \u00eentreag\u0103 revolta a fost un fiasco, cel pu\u021bin pentru muncitori. Ceilal\u021bi or\u0103\u0219eni \u0219i-au v\u0103zut \u00een cur\u00e2nd din nou de afacerile lor. Dou\u0103 personalit\u0103\u021bi ale Bisericii Catolice au luptat la acea vreme pentru cauza s\u0103racilor, a muncitorilor lipsi\u021bi de drepturi, a meseria\u0219ilor: Episcopul din Mainz Wilhelm Emmanuel Freiherr von Ketteler (1811-1877) \u0219i Adolph Kolping. Cei doi s-au f\u0103cut remarca\u021bi datorit\u0103 pozi\u021biei lor ferme vizavi de problematica social\u0103. La sf\u00e2r\u0219itul acelui secol s-a n\u0103scut expresia „revolu\u021bie industrial\u0103”. Urm\u0103rile acestei revolu\u021bii le sim\u021bim \u0219i ast\u0103zi, iar imaginile marii s\u0103r\u0103cii care \u00eenso\u021besc o astfel de dezvoltare, prin care averea ajunge \u00een m\u00e2inile unui grup restr\u00e2ns de oameni, au l\u0103sat multe urme.<\/span><\/p>\n <\/p>\n Asocia\u021bia – un r\u0103spunsAdolph Kolping a \u00eencercat s\u0103 dea un r\u0103spuns problematicii sociale prin \u00eenfiin\u021barea unei asocia\u021bii. „Omul trebuie s\u0103 se asocieze cu al\u021bi oameni atunci c\u00e2nd vrea s\u0103 ob\u021bin\u0103 ceva, dac\u0103 aceasta dep\u0103\u0219e\u0219te puterile \u0219i posibilitatea sa de ac\u021biune.” Asocia\u021bia, o comunitate de tip familial, a fost \u0219i este un c\u00e2mp de \u00eenv\u0103\u021bare \u0219i exerci\u021biu pentru comportamentul social al membrilor, pornind de la percep\u021bia cre\u0219tin\u0103 a omului. Ca membri ai unei familii ne leag\u0103 responsabilitatea pe care o purt\u0103m unul pentru cel\u0103lalt. Ca familie, putem modela lumea: „Reu\u0219im s\u0103 facem lucruri mari dac\u0103 ne dorim cu adev\u0103rat, atunci c\u00e2nd cei pricepu\u021bi se asociaz\u0103.”<\/span><\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/section>\n<\/div>\n <\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":" .brz .brz-css-rydih{z-index: auto;margin:0;}.brz .brz-css-rydih .brz-section__content{min-height: auto;}.brz .brz-css-rydih > .slick-slider > .brz-slick-slider__dots{color: rgba(0, 0, 0, 1);}.brz .brz-css-rydih > .slick-slider > .brz-slick-slider__arrow{color: rgba(0, 0, 0, 0.7);}@media(min-width:991px){.brz .brz-css-rydih{display:block;}.brz .brz-css-rydih .brz-container__wrap{align-items:center;}}@media(min-width:991px){.brz .brz-css-rydih > .slick-slider > .brz-slick-slider__arrow:hover{color: rgba(0, 0, 0, 1);}}@media(max-width:991px) and (min-width:768px){.brz .brz-css-rydih{z-index: auto;margin:0;}.brz .brz-css-rydih .brz-section__content{min-height: auto;}.brz .brz-css-rydih > .slick-slider > .brz-slick-slider__dots{color: rgba(0, 0, 0, 1);}.brz .brz-css-rydih > .slick-slider […]<\/p>","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":0,"menu_order":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"visual-builder-template.php","meta":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/millennium.kolping.ro\/hu\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1935"}],"collection":[{"href":"https:\/\/millennium.kolping.ro\/hu\/wp-json\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/millennium.kolping.ro\/hu\/wp-json\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/millennium.kolping.ro\/hu\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/millennium.kolping.ro\/hu\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1935"}],"version-history":[{"count":19,"href":"https:\/\/millennium.kolping.ro\/hu\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1935\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7480,"href":"https:\/\/millennium.kolping.ro\/hu\/wp-json\/wp\/v2\/pages\/1935\/revisions\/7480"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/millennium.kolping.ro\/hu\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1935"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n